Hartă - Săliște (Oraş Sãlişte)

Săliște, în limba latină Magna Villa Valachicalis (marele sat al românilor), (în dialectul săsesc Selischte, în, în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente Aciliu, Amnaș, Crinț, Fântânele, Galeș, Mag, Săcel, Săliște (reședința), Sibiel și Vale. A fost declarat oraș în 2003. O instituție foarte importantă a orașului, alături de conducerea acestuia și de biserică a fost și este școala.

Școala din Săliște este atestată documentar din anul 1616, dar există certitudini că a existat înainte de această dată. A funcționat, ca toate școlile de bucoavnă, pe lângă biserică, sub aripa căreia s-a dezvoltat și în secolele ce au urmat. A fost apoi școală confesională, școală normală capitală cu patru clase, cu drept de a elibera diplome (1865), având un rol central în promovarea culturii și păstrarea limbii române în această parte a Ardealului. Atunci când biserica nu a mai fost suficient de încăpătoare pentru toți copiii ce doreau să învețe carte, s-au închiriat case din sat pentru școală, sau chiar casa învățătorului era folosită în acest scop. Apoi a urmat construcția localurilor de școală, adevărate ctitorii, în 1821, 1863, 1870, 1888, 1903, 1926, 2008. Cele două localuri de școală, "Școala de sus" și "Școala de jos", asupra cărora s-a lucrat aproape două secole, au săli de clasă spațioase, dar mai ales trebuie vizitată Sala festivă a școlii, construită în 1903, care impresionează prin decorațiunile interioare inspirate din sălile de spectacole vieneze. Azi, școala din Săliște se numește Liceul Tehnologic "Ioan Lupaș", cu profil economic; este unitate școlară cu personalitate juridică, având elevi de la vârsta preșcolară până în clasa a XII-a, din Săliște și din toate satele și comunele din Mărginimea Sibiului.

Istoricul Nicolae Densusianu precizează astfel această etimologie: «Acestor tătari vechi, li se atribuie: 1 diferitele resturi de olării primitive (neolitice), ce se găsesc pe teritoriul țării; 2 mormintele cu pietre mari, nelucrate; 3 chiliile săpate prin stânci; 3 cetățile vechi de pământ și de zid; 4 fântânile și conductele de apă ce se descoperă prin ruinele acestor fortificații; 5 cărămizile groase, scoase de țărani cu plugurile de pe câmpurile de arătură; 6 caldarâmurile sau drumurile împietrite; 7 movilele cele mari ce se întind în șiruri lungi către Dunăre și către părțile de jos ale Moldovei; 8 un număr însemnat de sate pustiite, pe unde se găsesc resturi de construcții antice, care se numesc seliștile tătărești.»[14]